Conduita preventivă reprezintă comportamentul participantilor la trafic ce are drept finalitate evitarea producerii unui accident rutier previzibil, dar şi limitarea consecinţelor accidentului, dacă acesta este iminent.


Astfel, conduita preventivă înglobează conducerea preventivă – comportamentul corect al conducătorului auto, ce urmăreşte evitarea producerii oricărui accident – dar se extinde şi asupra celorlalţi participanţi la trafic, bazându-se pe conceptul prevenirii evenimentului rutier.

I. Factorii conduitei preventive
II. Tehnici de bază ale conducerii preventive
III. Situaţii cu risc potenţial/actual în trafic
IV. Dicţionar de termeni specifici siguranţei auto
V. Campanii de prevenire a accidentelor rutiere



I. Factorii conduitei preventive

1. Vigilenţa
Reprezintă capacitatea conducătorului auto de a fi atent în permanenţă la ceea ce se întâmplă în jurul său în timpul conducerii şi de a fi pregătit să acţioneze prompt pentru evitarea oricărui accident.

Vigilenţa solicită toate simţurile unui conducător auto:
- văzul – conducătorul auto urmăreşte drumul, semnalizarea rutieră, comportamentul celorlalţi participanţi la trafic;

- auzul – recepţionează informaţii despre apariţia unei defecţiuni sau funcţionarea necorespunzătoare a unor mecanisme sau angrenaje ale autovehiculului (bătăi, ciocănituri, detonaţii etc);

- mirosul – recepţionează nereguli privind funcţionarea necorespunzătoare a diferitelor sisteme sau mecanisme (frecarea frânei, scurtcircuit etc);

- simţul tactil – ajută la acţionarea dozată a pedalelor, recepţionarea vibraţiilor, recepţionarea comportamentului dinamic al autovehiculului.

Toate aceste informaţii vor fi prelucrate de sistemul nervos şi transformate într-un comportament armonios ce are drept scop conducerea corectă şi evitarea accidentelor de circulaţie.

                                            

Diminuarea vigilenţei este determinată de:
- vorbitul la telefonul mobil;
- consumul de alimente în timpul condusului;
- mânuirea CDplayer-ului sau a radioului;
- aprinderea ţigării;
- întoarcerea capului către pasagerii din autovehicul;
- balansarea diferitelor obiecte plasate în câmpul vizual – păpuşi, brelocuri, perdeluţe etc.
- discuţii, gesturi ale pasagerilor din autovehicul.


2. Prevederea

Reprezintă capacitatea conducătorului auto de a anticipa situaţiile din trafic şi modul de desfăşurare a acestora, pentru a evalua dacă ele pot deveni periculoase; această capacitate presupune inclusiv prevederea greşelilor celorlalţi participanţi la trafic şi recunoaşterea particularităţilor acestora.

3. Judecata

Este capacitatea conducătorului auto de a fi capabil să aleagă varianta optimă de ieşire dintr-o situaţie periculoasă apărută pe neaşteptate în trafic; acest proces se petrece într-un timp foarte scurt – conducătorul auto trebuind să judece prompt, rapid, selectiv şi corect situaţia apărută şi să acţioneze în consecinţă.

Importante în această privinţă sunt: experienţa în conducere, capacitatea de analiză rapidă şi discernământ, puterea de intuiţie, luciditate, capacitatea de a-şi stăpâni reacţiile impulsive etc.

4. Îndemânarea

Reprezintă capacitatea conducătorului auto de a efectua corect toate manevrele impuse de traficul rutier: depăşiri, viraje, opriri, parcări etc. Aceste deprinderi se vor forma după multe exerciţii dar, o dată formate, ca şi acte reflexe, ele vor putea constitui premise pentru o conducere în siguranţă.


II. Tehnici de bază ale conducerii preventive.

Aceste tehnici se bazează pe:
- vederea, observarea şi concentrarea asupra pericolelor actuale sau potenţiale;
- pregătirea mentală pentru efectuarea unei curse, conduita fizică şi psihică a conducătorului auto;
- stăpânirea tehnicilor de conducere necesare pentru a evita o situaţie periculoasă sau de a limita consecinţele unei astfel de situaţii pe cale să se producă.

1. Vederea

Cel mai important simţ folosit în conducere este văzul; prin intermediul acestuia şoferul recepţionează aproximativ 90% din informaţiile privind traficul rutier.

O vedere bună permite:
- distingerea formelor şi detaliilor;
- percepţia globală;
- evaluarea distanţelor şi vitezelor;
- evaluarea culorilor;

Ce trebuie să ştii despre vigilenţa vizuală – reguli

regula 1. – regula celor 15 secunde: priveşte departe înaintea vehiculului pe care îl conduci astfel încât să ştii ce se petrece între vehiculul dvs şi un reper fix, la are nu trebuie să ajungeţi în mai puţin de 15 secunde. Astfel poţi dispune de timp pentru a reacţiona la situaţiile apărute în trafic.

Cum deprind această regulă? Simplu: 1. alege un reper fix înaintea vehiculului (indicator, bornă kilometrică, copac etc); 2. începe să numeri: o mie unu, o mie doi etc; 3. dacă ajungi cu vehiculul la reperul ales în mai puţin de 15 secunde atunci privirea ta este îndreptată prea aproape în faţa vehiculului. Este posibil ca o situaţie neaşteptată din trafic să te surprindă datorită întârzierii cu care o percepi!


regula 2. – păstrează o imagine globală a situaţiei: întotdeauna trebuie să ştii ce se petrece în faţa şi în spatele tău, dar şi în părţile laterale ale vehiculului condus.

Pentru aceasta trebuie să observaţi în faţă, respectând regula 1, dar şi în părţile laterale ale vehiculului, utilizând vederea periferică, precum şi ceea ce se întâmplă în spatele vehiculului, utilizând oglinzile retrovizoare. În localitate puteţi păstra un interval de 4 - 6 secunde faţă de vehiculul ce vă precede; acest interval permite păstrarea imaginii globale, dar şi supravegherea vehiculului care rulează în faţa dvs. Atenţie la unghiurile moarte!



regula 3. – menţine ochii în mişcare; există o strânsă legătură între mişcarea oculară şi producerea accidentelor rutiere. Privirea fixă elimină posibilitatea de a vedea zonele exterioare, limitrofe ale vehiculului. Ochii trebuie să se mişte la fiecare 2 secunde. În oglinzile retrovizoare trebuie privit o dată la 4,5 secunde.

regula 4. – păstrează o soluţie de rezervă; trebuie să aveţi întotdeauna o soluţie pregătită pentru rezolvarea unei situaţii din trafic. Nu puteţi presupune doar că ceilalţi (pietoni, conducători de vehicule) vor contribui şi ei la rezolvarea situaţiei. Luaţi măsuri de precauţie! Aveţi la îndemână două soluţii: modificarea direcţiei sau modificarea vitezei: în oricare dintre acestea trebuie avut în vedere ieşirea cu minimum de consecinţe dintr-o situaţie periculoasă.

regula 5. – fii vizibil; pentru ca ceilalţi să va vadă trebuie să comunicaţi; nu presupuneţi că ceilalţi v-au văzut! Folosiţi claxonul, luminile indicatoare de direcţie, flash-urile, schimbaţi uşor poziţia vehiculului. Asiguraţi-vă că mesajul pe care vreţi să-l transmiteţi este unul univoc şi a fost receptat de cel căruia îl adresaţi!


2. Pregătirea mentală şi fizică

Conducătorul auto trebuie să posede, pe lângă cunoştinţele teoretice li practice, o anumită conduită în conducerea vehiculelor pe drumul public; i se cere să posede a anumită condiţie fizică şi psihică necesare pentru a nu săvârşi un eveniment rutier sau pentru a ieşi cu minim de consecinţe dintr-o situaţie periculoasă.

Oboseala constituie unul dintre factorii care generează accidente rutiere; ea este deseori ignorată, mulţi şoferi considerând că o cafea, un energizant, spălatul pe faţă, pot înlocui odihna. Şoferii trebuie să cunoască semnele oboselii şi riscurile scăderii vigilenţei.

Alcoolul afectează percepţia, gândirea şi reflexele conducătorului auto. Cercetările au arată că de la 0,3 ‰ debutează riscul producerii unui accident (aprox. o bere sau un pahar cu vin); la 0,8 ‰ riscul este multiplicat de 10 ori iar la 1,2 ‰ riscul producerii unui accident se multiplică de 35 de ori.

Principalele efecte ale alcoolului sunt:
- scade nivelul concentrării;
- reduce câmpul vizual;
- măreşte timpul de reacţie;
- diminuează precizia gesturilor, reflexele scad;
- euforie, agresivitate sau emotivitate;

Medicamentele din grupa celor psihotrope influenţează negativ capacitatea de a conduce. Există aproximativ 1000 de medicamente cu asemenea influenţă – sedative, tranchilizante, antiseptice, microrelaxante, analgezice etc. Acestea pot genera somnolenţă, astenie, scad capacitatea de concentrare, diminuează performanţele, induc tulburări în comportament şi coordonarea mişcărilor, reduc precizia şi atenţia.


3. Tehnici de conducere defensivă


Conducătorul auto trebuie să cunoască şi să poată aplica tehnicile de conducere defensivă astfel încât să poată evita o situaţie periculoasă sau de a limita consecinţele unei astfel de situaţii pe cale să se producă.

Studiile au arătat că mai mult de o treime din accidente ar fi putut fi evitate dacă manevrele de prevenire ar fi fost efectuate! Modul de acţionare corect în situaţiile delicate apărute în trafic ţine de experienţa conducătorului auto şi de modul cum îşi poate menţine stăpânire de sine pentru a gândi manevrele corecte ce trebuie făcute.

   Derapajul se naşte prin alunecarea roţilor şi devierea laterală a maşinii.

El poate fi de trei feluri:

- cu deraparea tuturor celor patru roţi, produsă la reducerea vitezei prin frânare – care aduce deplasarea laterală a maşinii. Aderenţa pneurilor la derapare este mai mică decât aderenţa la frânarea prin rostogolire, deci va creşte distanţa de frânare. Mai mult, vehiculul tinde să urmeze traiectoria iniţială, controlul asupra direcţiei fiind nesemnificativ Redresarea se obţine relativ simplu prin ridicarea piciorului de pe frână şi apasarea pedalei până la limita blocării.;
- deraparea „spatelui”, este cea mai periculoasă, fiind întâlnită cel mai des la maşinile cu motorul sau tracţiunea pe spate. Maşina „ fuge” de spate, ajungând uneori să se întoarcă la un unghi de 90 grade faţă de direcţia iniţială, moment în care mulţi conducători auto neexperimentaţi se pierd pur şi simplu, acţionând…….frâna! De fapt, trebuie să se procedeze exact invers, eliberându-se frâna, manevrându-se lin volanul către partea în care se „răsuceşte” maşina şi accelerând apoi uşor.;
- al treilea fel de derapaj aduce „ plecarea” într-o parte a punţii din faţă, acţiune ce poate fi contracarată prin manevrarea volanului, în sens opus, în acelaşi timp cu eliberarea pedalei de acceleraţie.

RETINETI: în clipa când maşina a intrat în derapaj, ridicaţi imediat piciorul de pe frână, păstraţi-vă calmul şi manevraţi volanul lin, până la revenirea pe direcţie, când puteţi să acceleraţi din nou, uşor. Cel mai bun mod de iesi dintr-un derapaj este sa nu intraţi in derapaj!!!

   Acvaplanarea este procesul acumulării de apa in faţa unei anvelope în mişcare până la ridicarea anvelopei de pe carosabil şi pierderea controlului.
Datorită vitezei excesive sau a uzurii accentuate a anvelopei, apa nu mai poate fi evacuată rapid prin canalele pneului. Rezultă o peliculă de apă ce reduce aderenţa pneului pe şosea. Efectul poate fi o pierdere a controlului vehiculului prin reducerea posibilităţilor de manevrare sau frânare.
Vehiculul poate fi controlat prin reducerea progresivă a vitezei pâna la valoarea restabilirii aderenţei.

Manevre de evitare



Este mult mai rapid să se modifice traiectoria unui vehicul decât să fie oprit. Dacă situaţia o impune, este deci

mult mai uşor să se iniţieze o manevră de evitare-ocolire. Manevrele de evitare rapidă nu duc la răsturnarea vehiculului,

generând, în cel mai rău caz, coliziuni laterale, cu consecinţe mult diminuate faţă de o coliziune frontală sau din spate.

Totuşi trebuie să ţineţi seama de următoarele reguli:





- Reacţionaţi cât mai devreme: cu cât manevra este începută mai devreme cu atât mai puţin este necesar să se bracheze roţile. Acestea trebuie bracate cât mai puţin pentru a evita fenomenul de încărcare dinamică a suspensiei, ceea ce poate duce la transferul periculos al maselor la revenire.
- Formaţi un obicei în a ţine mâinile pe volan la 9 şi 15: într-o astfel de situaţie, poziţia corectă a mâinilor pe volan vă va permite să rotiţi rapid până la 180 de grade.
- Evitaţi frânarea la bracarea roţilor: roata care rămâne descărcată se poate bloca la frânare (dacă bracăm brusc stânga, de exemplu, vehiculul se „uşurează” pe partea dreaptă).
- Frânaţi puternic înainte de a acţiona volanul; eliberaţi uşor frâna pentru a putea controla direcţia vehiculului.
- Fiţi pregătiţi pentru contrabracare: mulţi conducători se „pierd” în acest pas, neputând relua traiectoria vehiculului. Atenţie la fenomenul transferului de mase – vehiculul tinde să revină pe partea opusă, deci manevraţi uşor volanul.

Frânare de urgenţă

Dacă este imposibil de executat o manevră de ocolire atunci frânarea de urgenţă rămâne singura soluţie. O stăpânire a tehnicii de frânare permite imobilizarea vehiculului pe distanţa cea mai scurtă dar şi păstrarea controlului asupra vehiculului.
Frânarea modulată: apăsaţi frânele la maxim şi slăbiţi efortul de apăsare când roţile se blochează. Când roţile reîncep să se învârtă, repetaţi manevra.
Frânarea controlată: apăsaţi pedala de frână până când roţile au tendinţa de ase bloca; menţineţi efortul de apăsare pe pedala de frână.


III. Situaţii cu risc potenţial/actual în trafic


   I. Trecerile de pietoni

Indiferent unde ar apărea, la intersecţii, în apropierea staţiilor mijloacelor de transport în comun, sau în apropierea şcolilor, trecerile pentru pietoni constituie un important factor de risc în circulaţia urbană, si nu numai, datorită prostului obicei al pietonilor, de a se angaja în traversare fără o minima asigurare - legea neobligindu-i la acest lucru, considerând trecerea de pietoni un fel de "proprietate personală" pe care îi vom vedea mergând "alene" sau purtând discutii cu prietenii.

Asteptati-va la asta şi nu va enervati! Niciodata disputa nu trebuie incepută de cel de la volan, macar pentru faptul că este mai educat în ce priveşte circulaţia pe drumurile publice şi ajutat fiind de maşina, oricum va ajunge unde are nevoie înaintea pietonului, care poate a aşteptat în frig un mijloc de transport in comun.

Obligaţia clara a conducatorului în preajma trecerilor pentru pietoni este - reducerea vitezei, şi observarea fluxului de pietoni ce se deplasează pe trotuar, anticipând intenţia lor de a traversa

   II. Circulaţia pe timp de noapte

Se constituie într-un factor de risc datorat utilizării greşite a luminii de drum şi a celei de intâlnire de către unii conducători, sau proastelor reglaje la nivelul farurilor, ajungîndu-se la "orbire", fără să mai vorbim de prezenţa pe carosabil a vehiculelor simple, cu tracţiune animală sau chiar a pietonilor, fara sa le fie in nici un fel semnalizata prezenta. Dacă circulaţi noaptea, asigurati-vă că farurile vă sunt reglate şi reglajul lor poate fi corectat uşor, din interior, în funcţie de încarcarea autovehiculului, folosiţi corespunzător luminile farurilor, schimbând din timp la intersectarea cu alt autovehicul, concomitent reduceţi viteza şi pastraţi-vă în permanenţă atenţia concentrată asupra drumului pentru a putea recunoaste la timp eventualele alte vehicule nesemnalizate ce se deplasează pe partea carosabilă sau pietonii.

III.Circulaţia în condiţii meteo defavorabile (ploaie, polei, gheaţă, zăpadă, etc) este o adevarata "aventură" la care nu ar trebui să se încumete decât şoferii peste care au trecut măcar 12 luni de vechime. Dacă totuşi aţi fost surprins de ploaie în timpul deplasării, reduceţi viteza, puneţi în funcţiune ştergătoarele de parbriz şi dacă nu aţi făcut-o înainte de deplasare, asiguraţi-vă că instalaţia spălătorului de parbriz functionează. Gindiţi-vă la ce fel de pneuri aveti; pentru cele mai uzate sau pentru cele speciale pentru asfalt poate aparea fenomenul de acvaplanare.

Toamna, pot apărea diferenţe importante de temperatură de la o zonă la alta (în cazul în care faceţi curse lungi), diferenţe de temperatură ce pot surprinde prin apariţia poleiului pe sectoare scurte - în special pe poduri sau în zonele înalte, a ceţii în zonele joase, sau a noroiului pe sectoare de drum din preajma câmpurilor fermelor agricole sau în mediu rural.

Primavara, asteptati-va la multe găuri apărute în iarnă, precum şi la prezenţa nisipului şi a altor materiale antiderapante ce au fost utilizate iarna şi care acum numai antiderapante nu sunt!


IV. Dicţionar de termeni specifici siguranţei auto


Airbagul

Airbagul este o parte a conceptului de siguranţa pasivă. Sistemul de airbag oferă în completarea zonelor de deformare, protecţiei împotriva impactului lateral, centurilor de siguranţă şi aparatelor de pretensionare pirotehnica a centurilor, o siguranţă suplimentară pentru zona capului şi a pieptului şoferului şi pasagerului dar şi ca airbaguri laterale sau SIDEGUARD pentru pasageri în cazul unui impact lateral. Sistemul de gestionare a airbagurilor activează în cazul unui accident grav atât airbagurile cât şi aparatele de pretensionare. În plus sunt activate automat simultan diferite măsuri de siguranta: inchiderea centralizată este dezactivată pentru a uşura salvarea; iluminarea interioară se activeaza; pompa de combustibil şi motorul sunt oprite (la motorizarile Diesel doar motorul) si semnalizarea de avarie este activată.

ABS - Antilock Braking System

Evitarea blocării la frânare, acest sistem elimină blocarea roţilor la frânare şi pierderea controlului volanului pe suprafeţe alunecoase. Senzorii de viteză monitorizează fiecare roată în parte şi reduc presiunea de frânare pe fiecare roată care se învârte mult mai încet decât celelalte. Sistemele ABS pot avea 2, 3 sau 4 canale. Sistemele cu 2 canale au câte un canal pentru fiecare set de roţi, cum ar fi roata din faţă şi cea din spate, de pe partea stângă a maşinii. O eventuală blocare a roţilor face ca presiunea de frânare să se reducă la ambele roţi ale fiecărui canal.

ASR

Reglarea patinării tracţiunii. Împiedica rotirea roţilor de tracţiune şi sporeşte astfel stabilitatea la drum. Exista doua metode de baza: ori e micşorata electronic puterea motorului, ori se acţionează frâna roţii ce tinde să se răsucească. ASR foloseşte senzorii pentru turaţia roţii ai ABS, pentru determinarea rotii care se răsuceşte. Mulţi producători numesc reglarea patinării tracţiunii in limba engleza: Traction Control: ETC, TC ori TCS.

BAS

Prescurtare a celor de la Mercedes pentru asistarea frânei. Acesta recunoaşte intenţia şoferului de a pune o frână totala după viteza şi puterea mişcării pedalei de frână şi activează automat întreaga putere de frânare, pentru a se obţine un spaţiu de frânare cât mai scurt.

EBD (Electronic Brake Distribution)

Distribuţia electronica a forţei de frânare pe fiecare roată în parte

ESP - Electronic Stability Program

Program electronic de asigurare a stabilităţii.
Cu ajutorul ESP-ului se poate creşte capacitatea de control asupra autovehiculului în situaţiile limită ale dinamicii de deplasare. De exemplu, în cazul curbelor luate prea rapid. ESP-ul extinde funcţia ABS şi reduce pericolul de derapare, în orice condiţii ale carosabilului. Prin intervenţia punctuală asupra managementului motorului şi asupra frânelor, ESP-ul împiedică o posibilă derapare a autovehiculului. ESP-ul acţionează în întreg domeniul de viteze şi se cuplează automat la fiecare pornire a motorului. Acest sistem poate fi cuplat şi decuplat în caz de necesitate, prin apăsarea tastei ESP. Dacă ESP-ul este decuplat, lampa de control este aprinsă în permanenţă. Acest lucru este însă recomandat numai în cazul rulării cu lanţuri de zăpadă şi în cazul suprafeţelor de rulare afânate, necompacte de exemplu zăpadă , nisip, pietriş.

ETC - Electronic Traction Control

Controlul electronic al tracţiunii

ETS - Electronic Stability System

Electronic Stability System - este o reglare a patinării tracţiunii.

PSS

Bosch a pus la punct sistemul de securitate PSS (Predictive Safety Systems) care anticipează pericolul şi reacţionează imediat, protejând pasagerii şi celelalte vehicule de pe şosea.

SBC

Mercedes Sensotronic brake-by-wire SBC system. Mercedes Benz a fost primul constructor care a propus un sistem de frânare electronic pentru un automobil. Numit sensotronic (SBC), sistemul nu se mai bazează pe şofer pentru a obţine presiunea hidraulica. Pedala de frâna este conectata la unitatea centrala a maşinii (ECU) printr-un cablu. Senzorii vor informa ECU asupra modului în care este apăsata pedala (viteza, adâncime). Computerul va disipa apoi forţa necesară pentru fiecare roată cu ajutorul unor modulatoare. Sistemul este montat pe modelele de top de la Mercedes (E-Class, SL si CL, CLS, etc).

SIPS

Este o descoperire a specialiştilor de la firma Volvo. Prescurtarea vine de la Side Impact Protection System, un termen ce denumeşte prima utilizare a airbagurilor laterale, precum si a unui schelet foarte stabil al ramelor podelei. Acest sistem dublu a fost o inovaţie care asigura şi astăzi, o buna protecţie a călătorilor împotriva efectelor unei eventuale ciocniri laterale.


V. Campanii de prevenire a accidentelor rutiere


http://www.fiafoundation.org/thinkbeforeyoudrive/
http://www.makeroadssafe.org/Pages/home.aspx
http://www.esafetyaware.eu/
http://www.thinkbeforeyoudrive.org/driving101/tire_safety.htm
http://www.dft.gov.uk/think/focusareas/driving/?whoareyou_id=&page=Overview